Cassiodor tâlcuieşte: Judecăţile lui Dumnezeu sunt limpezi prin însăşi armonia numelor. Să avem în vedere faptul că Sfânta Scriptură, prin semnificaţia numelor ebraice, foarte adesea ne descoperă taine obscure. Nu e nici o îndoială că un astfel de limbaj îi este propriu numai literaturii sacre, căci scrierile profane nu-l au. Iosif înseamnă creştere, în ambele sensuri, bun sau rău. Cu toate că Iosif a fost un om drept, urmaşii săi sunt cunoscuţi ca poftitori de bunăstare lumească. Efraim înseamnă roditor sau belşug; urmaşii săi au devenit înfumuraţi prin belşugul recoltelor lor. Iuda înseamnă mărturisind sau preamărind. Acum e de la sine înţeles de ce Dumnezeu a ales seminţia lui Iuda.