Ps 075:06
De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob,
de certarea Ta au aţipit călăreţii pe cai.
Jd 5
CAPITOLUL 5
Cântarea Deborei şi a lui Barac.
1În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând: a
2
„Descoperire'n Israel
când tot poporul'n luptă se îndeamnă! b
Pe Domnul binecuvântaţi-L!
3
Auziţi, voi, regi, şi luaţi aminte, voi, satrapi:
Eu Domnului îi voi cânta,
cântări voi înălţa
Dumnezeului lui Israel. c
4
Doamne, când ai ieşit Tu din Seir d
şi când treceai prin padina Edomului,
pământul se cutremura,
cerul se tulbura
şi norii picuri picurau, de ploaie;
5
munţii se clătinau de faţa lui Elohim e, Domnul,
Sinaiul acesta de faţa Domnului, Dumnezeului lui Israel.
6
În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei
pustii făcut-au căile,
iar ei umblau pe-alături,
pe strâmbe căi umblau. f
7
În Israel slăbeau vitejii, se sleiau
pân' ce s'a ridicat Debora,
pân' ce s'a ridicat în Israel o mamă.
8
Ales-au dumnezei străini,
războiu-atunci bătea la porţi:
nici pavăză, nici suliţă, nimic
în cele patruzeci de mii
ale lui Israel!
9
În ce-i e rânduit lui Israel,
acolo-mi este inima.
Voi, cei din popor, voioşi de luptă,
pe Domnul binecuvântaţi-L!
10
Voi, cei ce'n amiază călăriţi pe cenuşiile asine, g
voi, cei ce staţi pe tron de judecată
şi bateţi drumul laolaltă
cu cei ce judecă din mers, gândiţi-vă!
11
Voioase sunete vor înălţa
cei din taraful veselelor hore;
acolo vor grăi de fapte drepte.
O, Doamne fă să se'nmulţească
dreptăţile în Israel!
Atunci poporul Domnului
s'a coborât acasă, în cetăţi.
12
Trezeşte-te, deşteaptă-te, Debora,
trezeşte-te deşteaptă-te şi cântă!
Ridică-te, Barac,
şi fă-ţi-i robi pe cei ce te-au robit,
tu, fiu al lui Abinoam!
13
Atunci s'a preamărit puterea lui.
O, Doamne, umileşte-i pe cei mai tari ca mine! h
14
El, Efraim, i-a smuls din rădăcini în Amalec;
Veniamin, în spate, cu ai săi;
Machir s'a coborât cu mine
să-şi caute duşmanii;
din Zabulon s'au coborât
acei ce poartă pană pentru scris.
15
Şi prinţi din Isahar
sunt cu Debora şi Barac,
aşa că pedestraşii lui Barac
trimişi au fost de către el în vale,
în partea de moşie a lui Ruben.
Grele'ncercări pentru o biată inimă! i
16
De ce şedeau ei oare între stâni?:
s'audă behăitul turmelor
pentru oştirile lui Ruben.
Grele'ncercări pentru o biată inimă!
17
Peste Iordan e Galaad,
acolo corturile şi le-a'ntins.
De ce rămâne Dan în luntri?
Aşer stă jos pe ţărmul mării,
în porturi corturi şi-a întins.
18
Şi Zabulon, popor care-şi aruncă viaţa către moarte,
şi Neftali pe dealul din câmpie.
19
Regi au venit la ei
şi s'au întins în rânduri de bătaie.
Atunci încoronaţii Canaanului
s'au războit la Taanac,
pe apa Meghiddonului,
dar n'au luat nici o pradă de argint.
20
Stelele'n cer s'au rânduit de luptă
şi s'au bătut cu oastea lui Sisera. j
21
Pârâul Chişon i-a aruncat la mal,
vechiul pârâu, pârâul lui Chişon...
Puternicul meu suflet îl va călca'n picioare!
22
Când unghiile cailor s'au rupt,
vitejii lor fugeau mâncând pământul
23
să blesteme cetatea lui Meroz. k
O, blestemaţi-o!,
grăieşte înger de la Domnul,
cu greu blestem să-i blestemaţi
pe cei ce locuiesc într'însa,
că n'au venit în ajutorul Domnului,
pe Domnul să-L ajute'ntre viteji.
24
O, binecuvântată fie'ntre femei Iaela, l
femeia lui Heber Cheneul!
O, binecuvântată fie ea
peste femeile din corturi!
25
Acela m apă i-a cerut,
ea lapte dintr'un blid i-a dat
şi unt cu care prinţii se hrănesc.
26
Şi mâna stângă la ţăruş a'ntins'o
şi dreapta ei la maiul de bătut:
cu maiul pe Sisera l-a izbit
şi capul i l-a sfredelit
şi tâmplele c'un singur cui i le-a străpuns.
27
El i s'a zvârcolit chiar la picioare,
chiar la picioare i-a murit:
cum a intrat, aşa s'a dus...
28
Mama lui Sisera pe fereastră
se tot uita, şi iată c'a strigat: n
De ce'ntârzie carul său să vină?
de ce în drum nu i se-arată carele?...
29
Femeile'nţelepte-i răspundeau, o
dar ea din nou se întreba în sine:
30
Au nu cumva el stă şi'mparte prăzi?
El va fi darnic fiecărui om.
Haine pestriţe, prăzi pentru Sisera, p
haine pestriţe, pradă de tot felul,
şi ţesături cu aur înflorite
sunt prăzi bogate pe grumazul său...
31
Doamne,
aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi!
Iar cei ce Te iubesc să fie
ca răsăritul soarelui puternic!“
32Şi patruzeci de ani a fost în ţară pace.