Ps 018:10
Dorite-s mai mult decât aurul şi decât nestemata,
mai dulci decât mierea şi fagurele.
Sir 24
CAPITOLUL 24
Lauda înţelepciunii; cuvânt către cei ce o doresc. Înţelepciunea şi Legea.
1
Înţelepciunea îşi este laudă sieşi a
 şi'n mijlocul poporului se preamăreşte,
2
în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura
 şi'n faţa puterii Lui se preamăreşte:
3
„Din gura Celui-Preaînalt am ieşit
 şi ca un abur am acoperit pământul.
4
Întru înălţimi b m'am sălăşluit,
 iar tronul meu se află într'un stâlp de nor c.
5
Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului
 şi am umblat prin străfundul genunii.
6
Stăpână am fost pe valurile mării şi peste'ntreg pământul
 şi peste fiecare popor şi peste fiecare neam.
7
Prin toate acestea cătat-am odihnă:
 în a cui moştenire mă voi sălăşlui? d
8
Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă,
 Cel ce m'a făcut mi-a rânduit sălaşul;
El mi-a zis: «În Iacob pune-ţi sălaşul
 şi'n Israel să-ţi ai moştenirea!»
9
Mai înainte de veacuri, încă de la'nceput, El m'a făcut
 şi până'n veşnicie nu voi înceta să fiu.
10
În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit
 şi astfel în Sion m'am statornicit;
11
în cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă
 şi în Ierusalim îmi este puterea.
12
Într'un popor slăvit m'am înrădăcinat,
 în partea Domnului, în moştenirea Lui. e
13
Ca un cedru m'am ridicat în Liban
 şi ca un chiparos în munţii Hermonului,
14
m'am înălţat ca un finic în En-Gaddi
 şi ca o tufă de trandafiri în Ierihon,
ca un măslin frumos în câmp,
 şi ca un platan m'am înălţat.
15
Ca scorţişoara şi ca drobiţa f am dat mireasmă
 şi ca un mir de preţ am răspândit aromă,
ca galbanul g, onixul h şi ca stacta i
 şi ca un nor de tămâie din cortul mărturiei.
16
Ca un terebint mi-am întins crengile,
 iar crengile mele sunt ramuri de slavă şi de har.
17
Ca o vie am odrăslit haruri,
 iar florile mele sunt rod de slavă şi bogăţie.
18
Sunt mama iubirii curate, a temerii j,
 a cunoaşterii şi a nădejdii celei sfinte;
iată de ce sunt eu dăruită tuturor copiilor mei,
 din veşnicie, celor rânduiţi de El. k
19
Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi,
 şi săturaţi-vă de roadele mele!
20
Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea
 şi moştenirea mea, decât fagurele.
21
Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou,
 cei ce mă beau, din nou vor înseta. l
22
Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina
 şi cei ce lucrează prin mine nu vor păcătui.
23
Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt,
 legea pe care ne-a poruncit-o Moise,
lăsată ca moştenire adunării lui Iacob.
24
Nu încetaţi a fi puternici în Domnul,
 lipiţi-vă de El, ca să vă întărească.
Domnul Atotţiitorul e singurul Dumnezeu
 şi-un alt Mântuitor nu e în afară de El. m
 
25
[Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul
 şi ca Tigrul la vremea roadelor noi;
26
ca Eufratul revarsă înţelegerea
 şi ca Iordanul la vremea secerişului;
27
ca Nilul face să curgă învăţătura,
 ca Gihonul la vremea culesului viilor. n
28
Cel dintâi n'a cunoscut-o pe toată,
 cel din urmă, nici el, nu a descoperit-o;
29
că mai întinsă decât marea îi este gândirea,
 şi sfatul ei, decât genunea cea mare“. o
30
Iar eu p, eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu
 şi ca un pârâu curgând către un rai.
31
Am zis: Îmi voi uda grădina
 şi-mi voi scălda în apă răzoarele;
şi, iată, braţul meu de apă s'a făcut fluviu,
 iar fluviul meu a devenit o mare.
32
Învăţătura precum zorile o voi face să licărească
 şi până departe va străluci;
33
învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie
 şi le-o voi lăsa generaţiilor de după mine.
34
Vedeţi că nu numai pentru mine m'am ostenit,
 ci şi pentru toţi cei ce o caută.