„locaşul“: literal, „cortul“, cu trimitere la vechiul „cort al mărturiei“, care era templul ambulant al poporului lui Israel. „Muntele Tău cel sfânt“ = Sionul, înălţimea pe care se afla templul de la Ierusalim. Primul e legat de verbul „a locui“ (temporar); celui de al doilea îi este asociat verbul „a se sălăşlui“ (a locui permanent). În perspectiva creştinului, din prima categorie fac parte cei ce se află în Biserica luptătoare, de pe pământ, în care statornicia e relativă şi pot exista căderi; în cea de a doua se încadrează cei ce ajung în Biserica triumfătoare, din ceruri, unde totul devine permanent şi statornic (Fer. Ieronim).