Grecescul prósopon înseamnă nu numai „faţă“, ci şi „persoană“ (ca în expresia „faţă bisericească“). Tâlcuirea duhovnicească a versului: Lumina persoanei lui Dumnezeu a fost însemnată (întipărită, pecetluită) în om prin aceea că el a fost făcut după chipul Creatorului, dar şi prin aceea că, mai târziu, a primit „însemnarea“ botezului şi pecetea Duhului Sfânt, devenind astfel „fiu al luminii“ (Lc 16, 8; 1 Tes 5, 5).