Fericitul Ieronim notează că, deşi titlurile psalmilor nu se află – sau nu sunt aceleaşi – în toate manuscrisele ebraice, greceşti sau latineşti, importanţa lor nu trebuie neglijată, ele făcând parte integrantă din textul Sfintei Scripturi. Expresia „Pentru sfârşit“ (eis tò télos), întâlnită de mai multe ori în fruntea psalmilor, denotă dimensiunea profetică a psalmului respectiv. În cazul de faţă, „moştenirea“ nu poate fi altceva decât împărăţia lui Dumnezeu; dacă evreii socotesc că au dobândit-o dintru început, noi, creştinii, ştim că ea nu va veni decât la „sfârşitul“ veacurilor, şi anume prin Biserica lui Hristos. Adăugăm observaţia că télos înseamnă nu numai „sfârşit“, ci şi „ţintă“, „finalitate“, „scop“, „termen final“, „plinire“, „realizare“, „rezultat“, „consecinţă“, „plenitudine“, „culminaţie“, corolar“, „desăvârşire“, „deznodământ“. Textul „sfârşitul Legii este Hristos“ de la Rm 10, 4 trebuie înţeles ca şi cum ai citi: „sfârşitul seminţei este planta“.