Pr 29:14
Când regele îi judecă pe săraci întru adevăr,
mărturia este însuşi tronul său.
Pr 25
CAPITOLUL 25
Cuviinţă în adevăr, măsură în vorbă şi la mâncare.
1Acestea sunt proverbele lui Solomon
pe care le-au transcris prietenii lui Iezechia, regele lui Iuda.
2Slava lui Dumnezeu ascunde înţelesurile,
slava regelui le cinsteşte lucrarea.
3Înalt e cerul şi adânc e pământul,
dar inima regelui e de nepătruns.
4Bate argintul cu zgură în el
şi se va face pe de-a'ntregul curat.
5Ucide-i pe cei necredincioşi de dinaintea regelui
şi tronul său va propăşi întru dreptate.
6Nu te făli în faţa regelui
şi nici nu sta în locurile celor puternici;
7că mai bine e să ţi se zică: – Urcă-te lângă mine!,
decât să fii umilit în faţa celor puternici.

Pe cele ce ochii tăi le-au văzut, spune-le!
8Nu te repezi la sfadă,
ca să nu-ţi pară rău la urmă.
9De câte ori te înfruntă prietenul
trage-te înapoi, nu-i spune vorbe rele,
10ca nu cumva prietenul să te ocărască
şi cearta şi vrajba să rămână aproape; a
ci să-ţi fie ţie ca o moarte.

Bunăvoinţa şi prietenia te fac liber; b
ţine-le pentru tine,
ca să nu te faci de ocară,
ci'n pace şi prietenie să-ţi păzeşti căile.
11Ca un măr de aur într'o salbă de sardiu
aşa e cuvântul rostit [cu înţelepciune].
12O piatră de sardiu într'un cercel,
aşa e cuvântul înţelept la urechea atentă.
13Aşa cum la seceriş o ninsoare ar potoli arşiţa,
întocmai e solul credincios pentru cei ce l-au trimis:
ajută sufletele alor săi.
14Precum vânturile şi norii şi ploile sunt foarte arătoase,
aşa e cel ce se laudă cu darul fals.
15Îndelungă-răbdarea e propăşirea regelui,
dar limba moale zdrobeşte oasele.
16Dacă găseşti miere, mănâncă cu măsură,
ca nu cumva, îmbuibându-te, să o verşi. c
17La prietenul tău să te duci rar,
ca nu cumva, săturându-se de tine, să te urască. d
18Măciucă şi sabie şi săgeată ascuţită,
aşa e omul care aduce mărturie mincinoasă împotriva prietenului său.
19Calea omului rău şi piciorul nelegiuitului
vor pieri în ziua cea rea.
20Aşa cum oţetul nu foloseşte la rană, şi nici fumul la ochi,
tot astfel boala, căzând în trup, mâhneşte inima.

Cum e molia în haină şi cum sunt carii în lemn,
aşa e tristeţea omului: strică inima.
21Dacă duşmanul tău e flămând, dă-i să mănânce;
dacă-i e sete, dă-i să bea;
22că făcând aceasta, cărbuni de foc îi grămădeşti pe cap,
iar Domnul te va răsplăti cu bunătăţi.
23Vântul de la miazănoapte ridică nori;
tot astfel, faţa neruşinată întărâtă limba.
24Mai bine să locuieşti într'un ungher din pod
decât în casă de obşte cu o femeie arţăgoasă.
25Aşa cum apa rece îi este dulce sufletului însetat,
tot astfel o veste bună dintr'o ţară de departe.
26Când un om drept cade în faţa necredinciosului
e ca atunci când cineva astupă izvorul şi zăpăceşte curgerea apei,
27Nu e bine să mănânci miere multă,
dar e drept să cinsteşti cuvintele care înalţă.
28Ca o cetate cu zidurile căzute şi care nu-i întărită,
aşa e omul care face ceva fără să'ntrebe.