Pr 18:21
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii,
iar cei ce şi-o stăpânesc îi vor mânca roadele.
Sir 37
CAPITOLUL 37
Prieten şi prieten. Sfătuitor bun sau rău. Înţelepciune adevărată sau falsă. Despre cumpătare.
1
Tot prietenul zice: „Şi eu îi sunt prieten“;
 dar acela nu e prieten decât cu numele.
2
Nu te cuprinde oare o tristeţe de moarte
 când un fârtat sau un prieten ţi-a devenit duşman?
3
O, născocire vicleană, de unde te-ai ivit
 să acoperi pământul cu înşelăciune?
4
Fârtatul prietenului se bucură de bucuria acestuia,
 dar la vreme de necaz i se întoarce împotrivă. a
5
Fârtatul îşi ajută prietenul spre folosul său propriu,
 iar dacă e să se lupte, pune mâna pe armă.
6
Nu-ţi uita prietenul din cugetul tău
 şi, când eşti bogat, nu-i pierde amintirea!

7
Tot sfetnicul îşi laudă sfatul,
 dar e câte unul care dă sfaturi urmărindu-şi interesul. b
8
Ţine-te bine faţă de cel ce dă sfaturi
 şi întreabă-te mai întâi ce-i trebuie lui
 – căci el dă sfaturi în interesul lui –,
 ca nu cumva să ridice pretenţii asupra ta
9
şi să-ţi zică: „Bună-i calea ta!“,
 după care pândeşte să vadă ce ţi se va întâmpla.
10
Nu cere sfat de la cel ce te priveşte pe furiş
 şi ascunde-ţi gândurile de cei ce te invidiază.
11
Nu te sfătui: cu o femeie despre potrivnica ei,
 cu un fricos despre război,
 cu un negustor despre schimb,
 cu cel ce cumpără despre cel ce vinde,
 cu cel invidios despre recunoştinţă,
 cu un zgârcit despre binefacere,
 cu un leneş despre orice fel de muncă,
 nici cu simbriaşul pe un an c despre a duce ceva pân'la capăt,
 nici cu sluga leneşă despre o treabă grea;
 pe astfel de oameni să nu te sprijini în nici un fel de sfat.
12
Dar ţine-te aproape de omul evlavios
 pe care-l ştii că păzeşte poruncile,
 al cărui suflet e pe inima ta
 şi care, dacă tu cazi, va suferi cu tine.
13
Apoi, ţine-te strâns de sfatul inimii tale,
 că nici un altul nu-ţi este mai credincios decât el.
14
Căci sufletul omului îl face mai veghetor
 decât şapte străji ce stau de veghe pe un deal.
15
Şi, peste toate acestea, roagă-L pe Cel-Preaînalt
 să-ţi îndrumeze paşii întru adevăr.

16
Începutul oricărui lucru: cuvântul d;
 înainte de orice faptă: sfatul e.
17
Rădăcina gândurilor e inima
 şi odrăsleşte patru vlăstare: f
18
binele şi răul, viaţa şi moartea,
 iar cea care pururea le stăpâneşte e limba.
19
Unul e iscusit să-i înveţe pe mulţi,
 dar pentru el nu-i bun de nimic.
20
Urât e cel ce se-arată înţelept doar prin vorbe: g
 acela va sfârşi prin a muri de foame,
21
căci Domnul nu l-a învrednicit cu dar:
 nu are'n el nici o înţelepciune.
22
Unul e înţelept pentru sine însuşi
 şi roadele priceperii rostite de el sunt vrednice de crezare.
23
Omul înţelept îşi învaţă poporul,
 iar roadele priceperii sale sunt vrednice de crezare.
24
Omul înţelept e încărcat de binecuvântări
 şi toţi cei care-l văd îl fericesc.
25
Viaţa unui om are un anumit număr de zile,
 dar zilele lui Israel sunt nenumărate.
26
Înţeleptul în mijlocul poporului său îşi dobândeşte încrederea:
 numele său, veşnic va fi viu.

27
Fiule, pentru felul tău de viaţă cercetează-te pe tine însuţi,
 vezi ce e rău şi ce nu ţi se potriveşte.
28
Căci totul nu-i pe potriva tuturor
 şi nu toţi iubesc totul.
29
În nici o desfătare să nu fi nesăţios
 şi nu te arunca asupra mesei pline;
30
că din mâncarea prea multă vine boala
 şi necumpătarea ajunge la'ngreţoşare.
31
Mulţi au murit fiindc'au mâncat prea mult,
 dar cel cumpătat îşi va spori viaţa.