şi foc îşi adună pe buze. |
Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor. | |
| 1 | Mânia îi ucide chiar şi pe înţelepţi; a un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde. |
| 2 | Limba înţelepţilor ştie ce e bun, dar gura nemintoşilor strigă ce e rău. |
| 3 | Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind şi pe cei răi, şi pe cei buni. |
| 4 | Vindecarea limbii e pom de viaţă, iar cel ce o păstrează se va umple de duh. |
| 5 | Cel fără minte îşi bate joc de învăţătura tatălui său, dar cel ce-i păzeşte porunca e mai înţelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredincioşii vor fi smulşi din pământ cu rădăcini cu tot. |
| 6 | În casele drepţilor e tărie multă, dar roadele necredincioşilor vor pieri. |
| 7 | Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite. |
| 8 | Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite. |
| 9 | Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate. |
| 10 | Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine. |
| 11 | Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor? |
| 12 | Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii. |
| 13 | Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte. b |
| 14 | Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul. |
| 15 | Ochii celor răi aşteaptă'ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi. |
| 16 | Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică. c |
| 17 | Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate decât carnea de viţel la o masă cu ură. |
| 18 | Omul mânios aţâţă certuri, dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie. |
| 19 | Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă. |
| 20 | Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini, dar ale celor harnici sunt căi bătute. |
| 21 | Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul fără minte îşi batjocoreşte mama. |
| 22 | Cărările nebunului n'au nici un înţeles, dar omul cuminte merge cu îndreptar. |
| 23 | Cei ce nu cinstesc adunările tăgăduiesc schimbul de păreri, dar sfatul rămâne în inimile celor ce se sfătuiesc; |
| 24 | omul rău nu-i va da ascultare, nici că va spune în obşte ceva bun sau potrivit. |
| 25 | Gândurile înţeleptului sunt căi ale vieţii, aşa ca el să se ferească de iad şi să se mântuiască. |
| 26 | Domnul surpă casele batjocoritorilor, dar El întăreşte hotarul văduvei. |
| 27 | Gândul nedrept e urâciune în faţa Domnului, dar spusele celor curaţi au măreţie. |
| 28 | Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi. |
| 29 | Păcatele se curăţesc prin milostenii şi credinţă, iar cu frica de Domnul se fereşte fiecare de rău. |
| 30 | Inimile drepţilor cugetă credinţă, dar gura necredincioşilor răspunde lucruri rele. |
| 31 | Căile oamenilor drepţi sunt bineprimite de Domnul; prin ele, chiar duşmanii devin prieteni. |
| 32 | Departe stă Dumnezeu de cei necredincioşi, dar El ascultă rugăciunile drepţilor. |
| 33 | Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate decât roade multe pe nedrept. d |