„Să nu credem că ne putem cârmui pe noi înşine, ci avem nevoie de ajutor. Frunza e la început totdeauna verde, în creştere, plăcută, apoi se usucă cu încetul şi cade; iar la sfârşit e dispreţuită, călcată în picioare. Aşa şi omul necârmuit de cineva: se usucă pe nesimţite şi cade şi se face rob vrăjmaşului. Cât despre expresia: în sfatul bogat se află mântuire, aceasta nu înseamnă că cineva trebuie să se sfătuiască cu fiecare, ci să se sfătuiască în toate“ (Avva Dorotei).