Pr 10:28
Frica de Domnul adaugă zile,
dar anii necredincioşilor se vor împuţina.
Pr 14
CAPITOLUL 14
Lauda iscusinţei în viaţă.
1Femeile înţelepte zidesc case, a
dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei.
2Cel ce merge drept se teme de Domnul,
dar cel ce'n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul.
3Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie,
dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia.
4Unde nu sunt boi, ieslea e curată,
dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului. b
5Martorul de bună-credinţă nu minte,
dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni.
6La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla,
dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi.
7Toate lucrurile sunt împotriva omului fără minte,
dar buzele înţelepte sunt armele priceperii.
8Înţelepciunea celor isteţi le descoperă căile,
dar gândul celor fără minte duce aiurea.
9Casele nelegiuiţilor au nevoie de curăţire,
dar casele drepţilor sunt bineplăcute.
10Omul cu inima simţitoare îşi mâhneşte sufletul,
iar când se veseleşte nu are de-a face cu trufia.
11Casele necredincioşilor se vor stinge, c
dar locaşurile celor ce umblă drept vor dura.
12Există o cale ce li se pare oamenilor dreaptă,
dar al cărei capăt duce în fundul iadului. d
13Întristarea nu se amestecă cu voioşia,
dar bucuria, pân' la urmă, se întoarce'n plângere.
14Omul îndrăzneţ cu inima se va sătura de căile sale,
iar omul bun, de gândurile lui.
15Omul simplu dă crezare fiecărui cuvânt,
dar isteţul vine la gândul de-pe-urmă.
16Înţeleptul are teamă şi se fereşte de rău,
dar nemintosul se încrede în sine şi se adună cu nelegiuiţii.
17Cel grabnic la mânie lucrează cu nesocotinţă,
dar omul înţelept multe rabdă.
18Cei fără minte împart răutate,
dar cei cu mintea isteaţă se ţin de pricepere.
19Oamenii răi vor luneca în faţa celor buni,
iar necredincioşii vor sluji la uşile celor drepţi.
20Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci,
dar prietenii celor bogaţi sunt mulţi.
21Cel care-l necinsteşte pe nevoiaş păcătuieşte,
dar fericit este cel ce-i miluieşte pe săraci.
22Cei rătăciţi pun la cale lucruri rele,
dar cei buni pun la cale milă şi adevăr.

Cei ce meşteresc răul nu cunosc mila şi credinţa;
milostenia şi credincioşia se află la cei ce meşteresc binele.
23Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos,
dar cel dezmierdat şi nepăsător va duce lipsă.
24Omul isteţ e cununa înţelepţilor, dar pierderea de timp a nemintoşilor e rea.
25Martorul de bună-credinţă mântuieşte un suflet de la rău,
dar înşelătorul aţâţă minciuna.
26Nădejdea celui tare stă în frica de Domnul,
şi fiilor săi le va lăsa un reazem de pace.
27Porunca Domnului e izvor de viaţă,
şi pe cel ce o are îl va face să se ferească de laţul morţii.
28Slava unui rege e o naţiune numeroasă,
iar împuţinarea poporului înseamnă prăbuşirea celui puternic.
29Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii,
dar omul nerăbdător e lipsit de minte.
30Omul blând e doctor al inimii,
dar inima zglobie e un vierme e al oaselor.
31Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut,
dar cel care-l miluieşte pe sărac, acela Îl cinsteşte.
32Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate,
dar cel ce-şi pune încrederea în credinţa f lui, acela e drept.
33În inima cea bună a omului se află înţelepciunea,
dar în inima celor lipsiţi de minte totul e totuna.
34Dreptatea înalţă neamul,
dar păcatele împuţinează seminţiile.
35Un slujitor grijuliu îi este bineplăcut regelui
şi prin buna lui purtare îndepărtează necinstea.