Pr 10:01
Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl,
iar fiul nebun îşi întristează mama.
Pr 15
CAPITOLUL 15
Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor.
1Mânia îi ucide chiar şi pe înţelepţi; a
un răspuns potolit însă îndepărtează furia,
în timp ce un cuvânt aspru o aprinde.
2Limba înţelepţilor ştie ce e bun,
dar gura nemintoşilor strigă ce e rău.
3Pretutindeni ochii Domnului
îi cuprind şi pe cei răi, şi pe cei buni.
4Vindecarea limbii e pom de viaţă,
iar cel ce o păstrează se va umple de duh.
5Cel fără minte îşi bate joc de învăţătura tatălui său,
dar cel ce-i păzeşte porunca e mai înţelept.

În dreptatea prisositoare este multă putere,
dar necredincioşii vor fi smulşi din pământ cu rădăcini cu tot.
6În casele drepţilor e tărie multă,
dar roadele necredincioşilor vor pieri.
7Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă,
dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite.
8Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite.
9Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate.
10Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii,
dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine.
11Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului;
cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor?
12Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă
şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii.
13Când inima e veselă, faţa înfloreşte,
dar când e strânsă, se posomorăşte. b
14Inima dreaptă caută pricepere,
dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul.
15Ochii celor răi aşteaptă'ntotdeauna ce e rău,
dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi.
16Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul
decât vistierii bogate fără această frică. c
17Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate
decât carnea de viţel la o masă cu ură.
18Omul mânios aţâţă certuri,
dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie.
19Omul domol va stinge certurile,
dar cel necredincios mai mult le întărâtă.
20Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini,
dar ale celor harnici sunt căi bătute.
21Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl,
iar fiul fără minte îşi batjocoreşte mama.
22Cărările nebunului n'au nici un înţeles,
dar omul cuminte merge cu îndreptar.
23Cei ce nu cinstesc adunările tăgăduiesc schimbul de păreri,
dar sfatul rămâne în inimile celor ce se sfătuiesc;
24omul rău nu-i va da ascultare,
nici că va spune în obşte ceva bun sau potrivit.
25Gândurile înţeleptului sunt căi ale vieţii,
aşa ca el să se ferească de iad şi să se mântuiască.
26Domnul surpă casele batjocoritorilor,
dar El întăreşte hotarul văduvei.
27Gândul nedrept e urâciune în faţa Domnului,
dar spusele celor curaţi au măreţie.
28Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine,
dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi.
29Păcatele se curăţesc prin milostenii şi credinţă,
iar cu frica de Domnul se fereşte fiecare de rău.
30Inimile drepţilor cugetă credinţă,
dar gura necredincioşilor răspunde lucruri rele.
31Căile oamenilor drepţi sunt bineprimite de Domnul;
prin ele, chiar duşmanii devin prieteni.
32Departe stă Dumnezeu de cei necredincioşi,
dar El ascultă rugăciunile drepţilor.
33Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate
decât roade multe pe nedrept. d