armózo (cuvânt rar, folosit de numai şapte ori în V. T.) înseamnă a (se) potrivi, a (se) adapta, a (se) pune de acord, dar şi a construi, a dura, a inventa, precum şi a (se) uni. Toate aceste sensuri converg către identificarea Înţelepciunii cu Logosul ca părtaş la crearea lumii (
In 1, 3), aşa cum ni-L descoperă Pavel în
1 Co 1, 30. În Textul Masoretic corespondentul ebraic al lui
armózo are un sens foarte neclar, ceea ce-i face pe traducători să oscileze între: eram lângă El ca un copil drag (OSTY) şi eram lângă El ca un meşter, BJ, RSV, TOB. Ediţia românească 1936 şi următoarele traduc: eram ca un copil mic alături de El.