„Pândarii lui“: nobilii şi vitejii meniţi să vegheze asupra poporului şi să-l îndrume. Ei au ajuns atât de decăzuţi încât, prin păcatele lor, se identifică cu leproşii, cei de care oamenii se feresc şi pe care nu-i văd nici măcar refugiaţi printre alte neamuri (vezi strofa următoare).