Plg 01:13
El foc a trimis din'naltele Sale locaşuri;
 în oasele mele-l aduse.
Şi laţ mi-a întins la picioare
 şi pasu'ndărăt mi l-a'ntors;
un gol mi-a căscat înlăuntru,
 durere din zori până'n seară.
Os 7
CAPITOLUL 7
(continuare)
1
Când Eu îl vindec pe Israel,
atunci se va descoperi nedreptatea lui Efraim a
şi răutatea Samariei b,
că au lucrat minciuni,
şi hoţul va intra la el
şi'n cale-i îl va dezbrăca tâlharul;
2
pentru ca ei să cânte împreună
precum acei ce'n inima lor cântă.
Adusu-mi-am aminte
de toate răutăţile lor;
acum îşi au în preajmă chiar sfaturile lor:
venit-au înaintea feţei Mele.
3
Regi au veselit cu răutăţile lor
şi principi cu minciunile.
4
Ei toţi sunt preacurvari
ca un cuptor încins pentru coptură
cu focul spre aluatu'n frământare
pân'n ce va creşte şi se va dospi. c
5
În zilele regilor voştri
prins'au boierii să-şi aprindă mânia din vin;
el mâna şi-a dat-o cu ciumaţii. d
6
Că inima li s'a aprins ca un cuptor
când toată noaptea răcnete scoteau;
sătul de somn e Efraim:
e'n zori, şi dimineaţă s'a făcut,
el arde ca o flacără de foc.
7
Toţi s'au încins ca un cuptor arzând,
şi focul le-a mâncat judecătorii;
toţi regii lor căzut-au – şi nimeni printre ei
care să strige către Mine.
8
Amestecat e Efraim printre popoarele lui;
Efraim s'a făcut ca o clătită ne'ntoarsă;
9
străinii i-au mâncat tăria
fără ca el s'o ştie;
şi părul i-a încărunţit
fără ca el s'o ştie.
10
Sub ochii lui va fi trufia
lui Israel smerită;
dar ei nu s'au întors
la Domnul, Dumnezeul lor,
şi nici că L-au cătat
în tot ce li se'ntâmplă.
11
Era Efraim ca o porumbiţă càpie,
cu inima'ntr'un pai:
el striga spre Egipt,
iar ei s'au dus la Asirieni e!
12
De câte ori vor merge,
Eu mreaja Mi-o voi pune peste ei:
ca pe păsările cerului îi voi trage'n jos;
cu zvonul necazurilor lor ce au să vină,
cu el îi voi certa.
13
Vai lor!, că s'au abătut de la Mine,
ticăloşi ce sunt!
Că au păcătuit împotrivă-Mi;
Eu însă i-am răscumpărat,
dar ei minciuni grăit-au împotrivă-Mi.
14
Şi inimile lor spre Mine n'au strigat,
ci'n aşternuturile lor se văitau;
grămadă peste grâu şi peste vin se sfârtecau,
în Mine se'nvăţau ei minte.
15
Braţele lor le-am întărit,
dar ei cu gânduri rele Mi se'mpotriveau.
16
Ei s'au întors către nimic,
făcutu-s'au precum un arc întins;
de sabie cădea-vor prinţii lor
prin ne'nfrânarea limbii lor:
aceasta-i umilinţa cu care s'au ales
din ţara Egiptului.