De-aceea fi-vor ca un nor de dimineaţă, ca roua timpurie ce se duce, ca praful spulberat de vânt pe-o arie de treier, ca aburul din fumul unui horn. |
| 1 | Fericit bărbatul b carele c n'a umblat în sfatul necredincioşilor şi cu păcătoşii'n cale nu a stat şi pe scaunul ucigaşilor n'a şezut; |
| 2 | ci în legea Domnului îi este voia, în legea Lui va cugeta d ziua şi noaptea. |
| 3 | Şi va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor, cel ce roada şi-o va da la vreme, a cărui frunză nu, nu va cădea şi ale cărui fapte, toate, vor spori. |
| 4 | Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa, nu!, ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului... |
| 5 | De aceea nu se vor scula necredincioşii în judecată, e nici păcătoşii în sfatul celor drepţi. |
| 6 | Că Domnul cunoaşte f calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. |