Os 12:05
putere-a prins cu îngerul şi s'a învigorat;
ei au plâns şi Mi s'au rugat,
în Betel M'au găsit
şi acolo li s'a grăit.
Fc 32
Iacob, la Mahanaim, îşi pregăteşte întâlnirea cu Esau. Iacob se luptă cu Dumnezeu.
1Iar Iacob s'a dus în drumul său. Şi cătând el cu ochii, a văzut oştirea lui Dumnezeu adunată'ntr'o tabără; şi îngerii lui Dumnezeu i-au ieşit în întâmpinare.
2Şi dacă i-a văzut Iacob, a zis: „Asta-i tabăra lui Dumnezeu!“ Şi i-a pus acelui loc numele Mahanaim, adică Două-tabere a.
3Iar Iacob a trimis înaintea lui nişte soli la Esau, fratele său, în ţinutul Seir din ţara Edomului,
4şi le-a poruncit, zicând: „Iată cum veţi vorbi către domnul meu Esau: Aşa grăieşte robul tău Iacob: Am locuit împreună cu Laban şi am zăbovit la el până acum.
5Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să-l vestească pe domnul meu Esau, pentru ca robul tău să afle bunăvoinţă în ochii tăi“.
6Şi dacă solii s'au întors la Iacob, i-au spus: „Am fost la fratele tău Esau; iată, el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni“.
7Iar Iacob s'a înspăimântat foarte şi s'a descumpănit b. A împărţit oamenii care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere
8şi a zis: „Dacă Esau dă năvală asupra unei tabere şi o nimiceşte, să scape tabăra cealaltă“.
9Apoi Iacob a zis: „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine!,
10nu sunt vrednic de toate'ndurările şi de toată credincioşia pe care Tu le-ai săvârşit faţă de robul Tău; că numai cu toiagul am trecut Iordanul acesta, iar acum am devenit Două-tabere.
11Scapă-mă dar de mâna fratelui meu, de mâna lui Esau; că mă tem ca nu cumva el să vină şi să mă lovească, pe mine şi pe aceste mame cu copii.
12Că Tu eşti Cel ce ai zis: Mult bine îţi voi face, iar neamul ţi-l voi face ca nisipul mării, că nu va putea fi numărat din pricina mulţimii“.
13Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din bunurile sale şi i-a trimis daruri fratelui său Esau:
14două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
15treizeci de cămile cu lapte şi mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini.
16Şi pe fiecare din aceste turme le-a dat, una câte una, în seama slugilor sale; şi le-a zis slugilor sale: „Treceţi înaintea mea, iar între turme lăsaţi o anume depărtare“ c.
17Celui dintâi i-a poruncit, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: Al cui eşti tu?, unde te duci?, ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?,
18tu să zici: Ale robului tău Iacob; e un dar trimis lui Esau, stăpânul meu; iată că vine şi el după noi!“
19Aceeaşi poruncă i-a dat-o Iacob şi celei de a doua slugi, şi celei de a treia, şi tuturor celor ce mergeau cu turmele: „Aşa să-i spuneţi lui Esau când îl veţi întâlni;
20veţi zice: Iată că şi robul tău Iacob vine după noi“. Căci el îşi zicea: Îl voi îmblânzi cu darurile ce-mi merg înainte, şi numai după aceea îi voi vedea faţa; poate că aşa îmi va face o bună primire.
21Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără.
22Dar peste noapte s'a sculat, le-a luat pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut Iabocul prin vad.
23I-a luat şi i-a trecut râul; au trecut apoi şi toate bunurile lui.
24Şi dac'a rămas Iacob singur, Cineva d S'a luptat cu el până'n revărsatul zorilor.
25Văzând însă Acela că nu-l poate răpune, i-a atins încheietura şoldului, iar încheietura şoldului lui Iacob a amorţit în timp ce acesta se lupta cu El.
26Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s'au ivit zorile!“ [Iacob] I-a răspuns: „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei binecuvânta!“
27Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?“ Şi el a zis: „Iacob“.
28Zisu-i-a Acela: „De-acum nu-ţi va mai fi numele Iacob, ci Israel te vei numi, pentru că ai fost tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii puternic vei fi“ e.
29A întrebat şi Iacob, zicând: „Spune-mi numele Tău!“ Iar Acela a zis: „De ce'ntrebi tu de numele Meu? El e minunat“ f. Şi chiar acolo l-a binecuvântat.
30Iacob a numit locul acela cu numele Penuel g, „căci [şi-a zis el] L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit a fost sufletul meu!“
31Soarele răsărea deasupră-i când trecuse de Penuel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
32De aceea nici până astăzi fiii lui Israel nu mănâncă muşchiul h acela ce amorţise'n încheietura şoldului, pentru că Acel Cineva a atins încheietura şoldului lui Iacob în dreptul acelui muşchi şi l-a amorţit.