Cuvântul original, atât în ebraică (
nés) cât şi în greacă (
semeion) înseamnă steag, drapel, fanion (steagul de pe cortul unui general, pavilionul unei nave). Prin asociere, cuvântul a însemnat apoi prăjina care susţine steagul, stâlpul care poartă emblema. În principal, însă, grecescul semeion se traduce semn; prin extensie, semnificaţie. Valoarea simbolică (semnificativă) a acestui episod vechitestamentar va fi consemnată în
In 3, 14, el prefigurând mântuitoarea înălţare pe cruce a lui Iisus Hristos.