Ebraicul Yehoşua, din care derivă Iosua şi Iisus, derivă din tetragrama divină YHWH, adică Yahvé = „Domnul“, numele pe care Dumnezeu i l-a descoperit lui Moise pe muntele Horeb (Iş 3, 14-15). În timp ce „Osia“ înseamnă, simplu, „mântuire“ (numai cu presupunerea că ea vine de la Dumnezeu), „Iosua“ înseamnă „Domnul este mântuire“ sau „Domnul mântuieşte“. Schimbarea numelui lui Osia semnifică, pe de-o parte, că un astfel de nume nu putea să existe înainte de revelaţia de pe Horeb şi, pe de alta, rolul pe care Moise i-l atribuie lui Iosua, acela de secund al său. E posibil ca schimbarea numelui să fi avut loc cu mult înaintea acestui moment, aici fiind menţionată anume în legătură cu trimiterea lui Iosua ca iscoadă în Canaan (el va fi acela care, în final, va cuceri Canaanul); cu numele cel nou e pomenit în Iş 17, 9-14; 24, 13; 32, 17 şi 33, 11.