Faptul istoric şi geografic al naşterii lui Mesia (Care va „ieşi“ din Betleem) îşi are obârşiile („ieşirile“) în acel început (arhé) de care va vorbi Evanghelistul Ioan în celebrul său Prolog: „Întru'nceput era Cuvântul“ (In 1, 1); că acest „din început“ înseamnă „din veşnicie“ o dovedeşte precizarea (apoziţională): „din zilele veacului“, sintagmă care nu exprimă altceva decât eternitatea (ca şi în Is 63, 9). Pluralul „ieşirile“ se poate referi la naşterea Fiului din Tatăl „mai înainte de toţi vecii“ şi la momentul creaţiei, când Logosul Se manifestă ca participant (In 1, 3). Versetul va fi citat (din memorie) de Evanghelistul Matei (2, 6) şi de Evanghelistul Ioan (7, 42), ceea ce îi atestă dimensiunea de profeţie mesianică.