„Cu graiul deschis” îl traduce pe parresía, care înseamnă „libertatea de a vorbi deschis”, de a grăi cu îndrăznire. Folosit de numai cinci ori în Vechiul Testament, cuvântul devine mult mai frecvent în cel Nou, aşa cum îl vom afla, de pildă, în FA 2, 29; 4, 29 sau Ef 6, 20. Aici el sugerează faptul că lipsa de libertate presupune, printre altele, şi interdicţia de a vorbi ceea ce gândeşti.