Ebraicul Molech însemna „rege”, dar era scris în aşa fel încât vocalele anume aşezate între consoane să-i schimbe lectura şi sensul în „lucru de ruşine”. Septuaginta preferă să-l traducă în sensul primar: „domn”. Moloh era un zeu al Canaaneenilor, căruia i se sacrificau copii prin aruncarea lor în foc, ritual interzis foarte limpede în 20, 2-5. O astfel de jertfă adusă unui asemenea „domn” însemna o trădare a singurului Domn: Dumnezeul lui Israel.