Elohim (Eloi): menţiune proprie Septuagintei (Codex Vaticanus). În limbajul şi teologia Vechiului Testament, folosirea acestui nume era menită să ateste faptul că Dumnezeu (Elohim), Creatorul lumii, este Domnul (Iahvé) absolut al propriei Sale creaţii, precum şi Suveranul istoriei (B. W. Anderson) (Vezi şi nota de la Fc 4, 26).