Iz 39:25
De aceea, aşa grăieşte Domnul: Acum voi întoarce robimea lui Iacob şi voi milui casa lui Israel, şi gelos voi fi de dragul numelui Meu cel sfânt. h
Ps 73
PSALMUL 73
Un psalm al lui Asaf; spre pricepere.  a
1De ce, Dumnezeule, până în cele din urmă Te-ai lepădat de noi?
de ce s'a aprins mânia Ta peste oile păşunii Tale?
2Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care dintru început ai agonisit-o.
Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale,
acest munte al Sionului, cel în care Tu ai locuit.
3Pân'la urmă ridică-Ţi Tu mâinile Tale împotriva trufiilor lor,
împotriva relelor pe care vrăjmaşul le-a făcut în locul Tău cel sfânt.
4Cei ce Te urăsc s'au fălit în mijlocul sărbătorii Tale,
semnele lor le-au pus drept semne, fără ca ei s'o ştie,
5ca şi cum ar fi fost o plecare spre înălţimi b.
6Ca într'o pădure de copaci,
cu topoarele i-au tăiat uşile laolaltă,
cu secure şi ciocan l-au dărâmat.
7Cu foc au ars locaşul Tău cel sfânt,
pân'la pământ spurcat-au locuinţa numelui Tău.
8Zis-au în inima lor, şi'mpreună cu ei rudeniile lor:
„Veniţi! să nimicim toate serbările lui Dumnezeu de pe pământ!“
9Semnele noastre nu le-am văzut;
nici un profet nu mai este, El pe noi nu ne va mai cunoaşte c.
10Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul?
oare pân'la urmă va defăima potrivnicul numele Tău?
11Oare pe totdeauna Îţi întorci Tu mâna
şi dreapta Ta din mijlocul sânului Tău? d
12Dar Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac,
El a făcut mântuire în mijlocul pământului.
13Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat marea;
Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă,
14capul balaurului e Tu l-ai sfărâmat,
Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopiene f.
15Tu ai făcut să irumpă izvoare şi pâraie,
Tu ai făcut să sece râurile Etamului g.
16A Ta este ziua şi a Ta este noaptea,
Tu ai întemeiat lumina şi soarele.
17Tu ai făcut toate marginile pământului;
vara şi primăvara Tu le-ai plăsmuit.
18Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul L-a ocărât pe Domnul
şi poporul cel fără-de-minte Ţi-a defăimat numele.
19Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tine să nu-l dai la fiare h;
de sufletele săracilor Tăi să nu uiţi pân'la sfârşit.
20Caută spre legământul Tău,
că întunecimile pământului s'au umplut de casele fărădelegilor.
21Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors înapoi;
săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău.
22Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ţi propria Ta pricină;
adu-Ţi aminte de ocara pe care cel fără-de-minte o face toată ziua
împotriva Ta.
23Nu uita glasul celor ce Ţi se roagă Ţie;
trufia celor ce Te urăsc urcă fără'ncetare.