Expresia denotă reintrarea profetului în comunicare directă cu Dumnezeu, când el urmează să primească un mesaj. Vedenia asupra oaselor uscate este una din cele mai frumoase şi mai importante pagini ale Vechiului Testament. Pe lângă semnificaţia ei istorică (refacerea din împrăştiere a lui Israel şi reaşezarea lui, sub domnia unui nou David, în jurul templului), Sfinţii Părinţi ai Bisericii n'au ezitat să vadă în ea prefigurarea învierii morţilor, de la sfârşitul veacurilor, şi reaşezarea „noului Israel“ sub domnia lui Iisus Hristos.