Verbul „a paşte“ are două înţelesuri: a mânca iarbă (când e vorba de un animal ierbivor) şi a hrăni cu iarbă (când e vorba de omul care-şi hrăneşte ierbivorele ducându-le la păscut). În cazul de faţă (ca şi la In 21, 17), e vorba de păstorul care-şi paşte turma.