= E vorba de asediul Babilonului asupra Tirului, care – după Iosif Flaviu – a durat doisprezece ani (585-573), campanie care a cunoscut imense dificultăţi (Tirul avea faima unei cetăţi inexpugnabile) şi'n timpul căreia ostaşii nu şi-au primit plata. Septuaginta foloseşte aici verbul doulévo, care are un dublu sens: pe de-o parte, „a fi rob“ (sclav), „a munci ca mercenar“ (cu plată) şi, pe de alta, „a sluji“, „a servi“; prin extensie: „a fi în slujba lui Dumnezeu“. În acelaşi text, doulía înseamnă, pe de-o parte, „robie“ (sclavaj), „muncă grea“ (dar plătită) şi, pe de alta, „serviciu“; prin extensie: „slujbă adusă lui Dumnezeu“. De aici, dubla conotaţie a textului: muncind din greu şi fără plată, oastea lui Nabucodonosor se afla, fără s'o ştie, în slujba lui Dumnezeu, al Cărui instrument devenise regele Babilonului.