Şi-asupră-ţi vor răcni cu glasul lor şi cu amar vor da strigare; pe cap şi-or presăra ţărână, sub ei cenuşă-şi vor aşterne. |
1 | Şi s'a făcut a doua oară cuvântul Domnului către Iona, zicând: |
2 | Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare, şi propovăduieşte'n în ea potrivit întâiului cuvânt pe care Eu ţi l-am grăit. |
3 | Iar Iona s'a sculat şi s'a dus la Ninive, aşa cum îi spusese Domnul. Ninive Îi era lui Dumnezeu cetate mare a, ca la trei zile de mers b. |
4 | Şi Iona a prins a intra în cetate preţ de o zi de mers, şi propovăduia, zicând: Încă trei zile c, şi Ninive va fi nimicită! |
5 | Iar oamenii din Ninive i-au dat crezare lui Dumnezeu şi au propovăduit d post şi s'au îmbrăcat în sac e, de la cel mai mare dintre ei pân' la cel mai mic. |
6 | Iar cuvântul a ajuns până la regele Ninivei; iar el s'a ridicat de pe tronul său şi s'a dezbrăcat de hainele lui şi s'a îmbrăcat în sac şi a şezut pe cenuşă. |
7 | Şi s'a dat de veste, şi poruncă s'a dat în Ninive din partea regelui şi a dregătorilor săi, zicând: Nici oamenii, nici dobitoacele, nici boii şi nici oile să nu guste nimic, nici să pască, şi nici apă să bea! |
8 | Iar oamenii s'au îmbrăcat în sac, vitele n'au păscut. Şi au strigat cu tot dinadinsul către Dumnezeu; şi s'au întors fiecare din calea lui cea rea f şi de la nedreptatea ce se afla în mâinile lor, zicând: |
9 | Cine ştie dacă lui Dumnezeu o să-I pară rău şi Se va îndura şi Se va întoarce de la aprinderea mâniei Sale, şi astfel noi nu vom pieri?. |
10 | Iar Dumnezeu a văzut faptele lor, că s'au întors din căile lor cele rele; şi I-a părut rău lui Dumnezeu de răul pe care zisese să li-l facă; şi nu l-a făcut g. |