Pentru sfârşit: o cântare psalmodică a învierii a. | |
| 1 | Cu bucurie strigaţi-I b lui Dumnezeu tot pământul, |
| 2 | numelui Său cântaţi-i, daţi mărire laudei Lui! |
| 3 | Spuneţi-I lui Dumnezeu: Cât de înfricoşătoare sunt lucrurile Tale! Întru mulţimea puterii Tale Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. |
| 4 | Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, numelui Tău să-i cânte. |
| 5 | Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, cât e El de înfricoşător în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor, |
| 6 | El, Cel ce întoarce marea în uscat; prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, |
| 7 | de Cel ce întru puterea Sa stăpâneşte veacul; ochii Săi se uită spre neamuri: cei ce-L amărăsc să nu se înalţe întru ei! |
| 8 | Voi, neamuri, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui. |
| 9 | El, Cel ce sufletul mi l-a temeinicit în viaţă c, nu mi-a lăsat picioarele să se clatine. |
| 10 | Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit, aşa cum în foc se lămureşte argintul; |
| 11 | ne-ai prins în laţ, necazuri ne-ai pus pe grumaz, |
| 12 | oameni ai ridicat deasupra capetelor noastre, prin foc trecut-am şi prin apă şi Tu ne-ai scos la odihnă d. |
| 13 | În casa Ta intra-voi cu arderi-de-tot, Ţie voi plini făgăduinţele mele |
| 14 | pe care buzele mele le-au rostit şi gura mea le-a grăit întru necazul meu; |
| 15 | arderi-de-tot cu măduvă e Îţi voi aduce, cu tămâie şi berbeci, boi şi ţapi Îţi voi aduce. |
| 16 | Veniţi şi auziţi, şi eu vă voi povesti vouă, celor ce vă temeţi de Dumnezeu, câte i-a făcut El sufletului meu. |
| 17 | Către El cu gura mea am strigat, pe El cu limba mea L-am preamărit. |
| 18 | Dacă'n inima mea am zărit strâmbătate, atunci Domnul să nu mă audă! |
| 19 | De aceea m'a auzit Dumnezeu, luat-a aminte la glasul rugăciunii mele. |
| 20 | Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu mi-a îndepărtat rugăciunea, şi nici mila Lui de la mine! |