Iezechiel foloseşte aici un cuvât rar: ekpsýho (întâlnit numai de două ori în V. T. ) = „a expira“, de unde sensul figurat: a muri, a-şi da duhul, a-şi da sufletul (ca în FA 12, 23). Profetului i se poate atribui intenţia de a nota (ca şi în alte locuri) că există nu numai o moarte trupească, ci şi una sufletească.