Şi veţi vedea şi inima voastră se va veseli şi oasele voastre ca iarba vor odrăsli şi mâna Domnului le va fi cunoscută celor ce se tem de El, iar pe cei neascultători îi va ameninţa. |
1 | Auziţi-mă, voi, cei ce urmaţi dreptatea şi-L căutaţi pe Domnul: Priviţi în stânca pe care aţi tăiat-o şi în oglinda gropii pe care aţi săpat-o a. |
2 | Priviţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra care v'a născut: că el era singur când Eu l-am chemat şi l-am binecuvântat şi iubire i-am arătat şi l-am înmulţit. |
3 | Şi acum, pe tine te voi mângâia, Sioane; şi toate pustiile lui le-am mângâiat şi pustiile lui le voi face ca raiul şi asfinţitul său ca raiul Domnului b: veselie şi bucurie vor afla ei într'însul, mulţumire şi glas de laudă. |
4 | Ascultaţi-Mă, poporul Meu, ascultaţi-Mă, şi voi, regi, luaţi aminte la Mine, că lege va ieşi de la Mine şi judecata Mea va fi spre luminarea neamurilor. c |
5 | Dreptatea Mea se apropie cu repeziciune şi ca o lumină va ieşi mântuirea Mea d; în braţul Meu vor nădăjdui neamurile, insulele Mă vor aştepta şi în braţul Meu se vor încrede. |
6 | Ridicaţi-vă ochii la cer şi uitaţi-vă'n jos la pământ, că, iată, cerul ca un fum s'a înnegurat e şi pământul ca o haină se va învechi, iar locuitorii tot astfel vor muri; dar mântuirea Mea va fi pe vecie şi dreptatea Mea nu va lipsi. |
7 | Ascultaţi-Mă, voi, cei ce cunoaşteţi judecata f, poporul în a cărui inimă este Legea Mea: nu vă temeţi de mustrarea oamenilor şi nu vă'ncovoiaţi sub defăimarea lor; |
8 | căci ca o haină vor fi mâncaţi de timp, şi ca o lână vor fi mâncaţi de molii, dar dreptatea Mea va fi pentru vecie şi'n generaţiile generaţiilor mântuirea Mea. |
9 | |
10 | nu Tu ai secat marea, apele genunii celei necuprinse? nu Tu ai făcut adâncul mării cale de trecere pentru cei eliberaţi şi mântuiţi? i |
11 | Că Domnul îi va întoarce şi veni-vor în Sion cu veselie şi cu veşnică bucurie; că laudă şi veselie vor veni asupra capului lor: fugit-au durerea, întristarea şi suspinul j. |
12 | Eu, chiar Eu sunt Cel ce te alină; ia seama cine eşti, că te-ai temut de omul muritor şi de fiul omului, de ei, cei ce ca iarba s'au uscat, |
13 | şi L-ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te-a făcut, pe Cel ce a făcut cerul şi a întemeiat pământul; şi pururea erai înfricoşat, cât e ziua de lungă, de arătarea mâniei celui ce te necăjea; că aşa cum gândea el să te nimicească pe tine, unde-i acum mânia lui, a celui ce-ţi făcea necazuri? k |
14 | Că'n mântuirea ta el nu va sta şi nici va zăbovi l. |
15 | Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu, Cel ce tulbur marea şi-i fac valurile să vuiască; Domnul Atotţiitorul e numele Meu. |
16 | Pune-voi cuvintele Mele în gura ta şi te voi adăposti sub umbra mâinii Mele m cu care am întărit cerul şi am întemeiat pământul! Şi [Domnul] îi va zice Sionului: Tu eşti poporul Meu. |
17 | Deşteaptă-te, deşteaptă-te, ridică-te, Ierusalime, cel ce din mâna Domnului ai băut paharul mâniei Lui; că tu ai băut pân' la fund paharul căderii, paharul mâniei; |
18 | şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai născut, nimeni nu s'a găsit să te mângâie, şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai crescut, nimeni nu s'a găsit să te ţină de mână. |
19 | Aceste două lucruri îţi stau împotrivă: cine-ţi va fi alături în mâhnire? cădere, zdrobire, foamete şi sabie: cine te va alina? |
20 | Fiii tăi sunt cei uluiţi, cei ce dorm pe la gura fiecărei uliţi ca o sfeclă pe jumătate fiartă n, plini de mânia Domnului, slăbiţi prin Domnul Dumnezeu. |
21 | Ascultă, de aceea, tu, cea nefericită, tu, cea beată dar nu de vin: |
22 | Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel care-l judecă pe poporul Său: Iată, ţi-am luat din mână paharul căderii, paharul mâniei Mele, şi de-acum n'o să-l mai bei; |
23 | şi-l voi pune în mâna celor ce te-au asuprit şi a celor ce te-au umilit, a celor ce i-au zis sufletului tău: Apleacă-te, ca să trecem noi!; iar tu ţi-ai făcut şalele una cu pământul pentru cei ce fără tine treceau. |