Is 59:07
Picioarele lor spre răutate aleargă,
grabnice să facă vărsare de sânge;
gândurile lor, şi ele, sunt gânduri de omor;
destrămare şi ticăloşie în căile lor;
Rm 3
Iudeii şi legea (continuare). Nici un om nu este drept în faţa lui Dumnezeu.
1Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii'mprejur?:
2Mare'n toate privinţele. Mai întâi, pentru că lor li s'au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3Şi ce dacă unii n'au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? a
4Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata.
5Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? - Vorbesc ca un om.
6Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8Şi de ce n'am face răul ca să vină binele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.
9Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit b şi pe Iudei şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat,
10aşa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul;
11nu-i cine să'nţeleagă, nu-i cin'să-L caute pe Dumnezeu;
12toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut. Nu-i cin'să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.
13Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor;
14de blestem li-i gura plină, şi de amărăciune;
15grabnice le sunt picioarele să verse sânge;
16pustiire şi nenorocire sunt în căile lor,
17şi calea păcii n'au cunoscut-o,
18nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19Noi ştim însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, aşa ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată în faţa lui Dumnezeu c.
20Pentru că din faptele legii d nimeni nu se va îndreptăţi în faţa Lui, de vreme ce prin lege vine cunoştinţa păcatului.
21Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s'a arătat în afara legii, de lege şi de profeţi fiind mărturisită,
22dar dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred – fiindcă nu există deosebire,
23de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu –, e
24cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său f prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus,
25pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curăţire g prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea h păcatele făcute înainte
26întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept şi îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în Iisus.
27Aşadar, unde e lauda? A fost înlăturată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele legii.
29Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!,
30fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă i îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă j pe cei netăiaţi împrejur.
31Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.