Is 59:01
Oare mâna Domnului nu poate mântui?
ori Şi-a făcut El auzul greu,
aşa ca să nu poată auzi?
Is 42
Întâiul Cânt despre Servul Domnului. Domnul biruitorul. Israel, slugă surdă şi oarbă.
1
Iacob este servul Meu: Eu îl voi sprijini;
Israel este alesul Meu: sufletul Meu l-a primit. a
Duhul Meu L-am pus peste El, b
El va face judecată c neamurilor.
2
Nu va striga,
nici glasul Şi-l va ridica,
nici se va auzi glasul Său în afară.
3
Trestie frântă nu va zdrobi
şi feştilă fumegândă nu va stinge,
ci întru adevăr va face judecată.
4
Va străluci şi nu Se va frânge
până ce va pune judecată pe pământ
şi'ntru numele Său vor nădăjdui d neamurile.
5
şa zice Domnul Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul şi i-a dat aşezare,
Cel ce a întărit pământul şi tot ce e pe el
şi poporului de pe el îi dă suflare
şi duh celor ce umblă pe el:
6
Eu, Domnul Dumnezeu,
Eu Te-am chemat întru dreptate
şi de mână Te voi ţine
şi Te voi întări;
unui neam Te-am dat spre legământ
şi neamurilor spre luminare e,
7
ca să deschizi ochii orbilor,
să-i scoţi din legături pe cei legaţi
şi din adâncul temniţei pe cei ce stau în întuneric.
8
Eu sunt Domnul Dumnezeu:
acesta-Mi este numele;
slava Mea nu i-o voi trece altuia,
nici laudele Mele chipurilor cioplite.
9
Iată, cele dintru'nceput au venit,
precum şi cele noi pe care Eu le vestesc;
mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s'au arătat.
10
Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui f;
din marginile pământului măriţi-I numele,
voi, cei ce coborâţi la mare şi navigaţi pe ea,
voi, insule, şi cei ce locuiţi în ele.
11
Veseleşte-te, pustie, şi satele din tine,
colibele şi cei ce locuiesc în Chedar g;
veseli-se-vor cei ce locuiesc în stâncă
şi din coama munţilor vor striga.
12
Ei Îi vor da slavă lui Dumnezeu,
laudele Lui în insule le vor vesti.
13
Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi
şi războiul îl va sfărâma;
râvna o va stârni
şi cu tărie va striga'mpotriva vrăjmaşilor Săi.
14
Dintotdeauna h am tăcut;
oare şi de-acum înainte voi tăcea şi voi răbda?
Am îndurat ca o femeie ce naşte;
acum dintr'o dată voi smulge şi voi usca.
15
Munţi şi dealuri voi pustii,
iarba lor o voi usca;
râurile le voi face insule
şi bălţile le voi seca.
16
Şi voi aduce orbii
pe o cale pe care n'o ştiau
şi-i voi face să umble
pe cărări pe care nu le-au cunoscut;
întunericul lor îl voi face lumină
şi pe cele colţuroase le voi face netede.
Acestea-s lucrurile pe care le voi face
şi pe ei nu-i voi părăsi.
17
Dar ei s'au întors înapoi;
ruşine vouă, celor ce nădăjduiţi în chipuri cioplite,
celor ce le ziceţi chipurilor turnate:
„Voi sunteţi dumnezeii noştri!“
18
Auziţi, voi, surzilor,
iar voi, orbilor, priviţi ca să vedeţi!
19
Şi cine este orb, dacă nu ei, slugile Mele?
şi cine este surd, dacă nu cei care-i stăpânesc?
Cine e orb precum acel ce s'a despărţit? i
Da, ei, slugile lui Dumnezeu, ei s'au orbit.
20
Adesea aţi văzut
şi n'aţi băgat de seamă;
urechile vi s'au deschis
şi n'aţi auzit.
21
Domnul Dumnezeu a vrut ca El să fie drept
şi lauda să Şi-o mărească.
22
Şi am privit, şi iată:
Poporul era prădat şi jefuit,
că peste tot se află un laţ în cămări ascunse,
şi tot aşa în case,
acolo unde i-au ascuns;
pradă au devenit
şi nimeni nu era care să smulgă prada
şi nimeni care să zică: „Întoarce ce-ai luat!“
23
Cine'ntre voi este cel ce va primi acestea în auzul său?
Ascultaţi la cele ce'n viitor se vor petrece!
24
Cine l-a dat pe Iacob spre jefuire
şi pe Israel în mâna celor ce-l pradă?
Oare nu Dumnezeu, împotriva Căruia ei au păcătuit
şi în căile Căruia n'au umblat
şi de a Cărui lege n'au vrut să asculte?
25
Aşa că El a adus asupră-le iuţimea mâniei Sale;
şi i-a răzbit războiul
şi cei ce'mprejur cu foc îi ardeau;
dar nici unul din ei n'a ştiut-o
şi nici n'au pus-o la inimă. j