Is 38:19
cei vii sunt cei ce Te vor binecuvânta,
aşa cum şi eu o fac;
pentru că prunci voi face eu, începând de astăzi,
care să vestească dreptatea Ta i,
Sir 17
CAPITOLUL 17
Facerea omului. Legământul. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Îndemn la pocăinţă.
1
Domnul l-a zidit pe om din pământ
 şi apoi tot în el l-a întors.
2
Oamenilor le-a dat zile cu număr şi o anume vreme,
 dar şi stăpânire peste tot ce e pe pământ.
3
Pe potriva Lui i-a îmbrăcat cu putere
 şi după chipul Său i-a făcut;
4
şi frica de om a pus-o'n toată făptura
 şi i-a dat stăpânire peste fiare şi păsări.
5
Au primit în folosinţă cele cinci puteri ale Domnului;
 ca pe o a şasea le-a dat părtăşia la gândire,
 iar ca pe o a şaptea, cugetarea, prin care I se rostesc puterile. a
6
Sfat b şi limbă şi ochi şi urechi le-a dat
 şi inimă ca să'nţeleagă.
7
Cu ştiinţa cunoaşterii i-a umplut
 şi le-a arătat binele şi răul.
8
Ochiul Său l-a aşezat peste inima lor
 ca să le arate măreţia lucrurilor Sale,
9
 şi le-a dat ca de-a pururi să-I laude minunile. c
10
Lăuda-vor numele Său cel sfânt
 povestind măreţia lucrurilor Sale.
11
Şi cunoaştere le-a mai dat
 şi legea vieţii ca moştenire:
12
legământ veşnic a încheiat cu ei
 şi i-a făcut să cunoască judecăţile Sale;
13
ochii lor au văzut măreţia slavei Sale,
 urechile lor au auzit slava glasului Său.
14
El le-a zis: „Feriţi-vă de orice nedreptate“
 şi le-a dat, fiecăruia, porunci despre aproapele său.
 
15
Căile lor sunt pururea înaintea Lui,
 de ochii Săi nu se pot ascunde.
16
Încă din copilărie, căile lor îi mână spre rău
 şi din inimile lor de piatră nu-şi pot face inimi de carne. d
17
Fiecărui neam i-a rânduit un cârmuitor,
 dar Israel este partea Domnului:
18
întâiul-Său-născut, pe care l-a hrănit cu certare,
 dar peste care-Şi revarsă lumina iubirii,
 fără să-l părăsească. e
19
Toate lucrurile lor sunt înaintea Lui ca soarele
 şi ochii Lui sunt pururea peste căile lor.
20
Nedreptăţile lor nu-I sunt ascunse
 şi toate păcatele lor sunt înaintea Domnului.
21
Bun este însă Domnul şi-Şi cunoaşte făptura:
 nici nu-i nimiceşte, nici nu-i părăseşte, ci-i cruţă. f
22
Milostenia omului e pentru El ca o pecete g,
 iar binefacerea omului o păstrează ca pe lumina ochiului h.
23
Apoi El Se va ridica şi va răsplăti
 şi răsplata lor pe capul lor o va întoarce.
24
Dar celor ce se pocăiesc le-a dat întoarcerea
 şi-i alină pe cei ce slăbesc în răbdare.
25
Întoarce-te la Domnul şi părăseşte-ţi păcatele,
 roagă-te în faţa Lui şi greşeşte mai puţin.
26
Revino la Cel-Preaînalt, întoarce-te de la nedreptate
 şi scârbeşte-te de toată urâciunea.
27
Pe Cel-Preaînalt, cine-L va lăuda în mormânt i
 dacă cei vii nu-I aduc laudă?
28
De la cel mort – ca de la unul care nu mai este – a pierit lauda;
 cel viu şi sănătos Îl va lăuda pe Domnul.
29
Cât de mare e milostivirea Domnului
 şi iertarea Lui spre cei ce se întorc la El!
30
Că omul nu poate să aibă totul,
 de vreme ce fiul omului nu-i nemuritor. j
31
Ce e mai luminos decât soarele? Şi, totuşi, se întunecă k!:
 dar carnea şi sângele cu gândul la rău?
32
El veghează oştirea înălţimii cerurilor,
 în timp ce oamenii sunt pământ şi cenuşă.