Toate puterile cerurilor se vor topi b, cerul se va învălui ca un sul de carte şi toate stelele vor cădea ca foile de pe viţă şi ca frunzele din smochin. |
1 | În multe rânduri şi'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi a, |
2 | în zilele acestea de pe urmă b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile c le-a făcut. |
3 | Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale d, şi pe toate ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte, |
4 | devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit e mai presus de ei. |
5 | Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu? |
6 | Şi iarăşi, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut f, El zice: Şi să I se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. |
7 | Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc arzător; |
8 | dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. |
9 | Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi. |
10 | Şi: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; |
11 | ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; |
12 | ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. |
13 | Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? |
14 | Oare nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea? g |