Literal: „pământ căruia îi sunt ăîn stăpânireî aripile corăbiilor“. După Teodoret al Cirului, expresia este o metaforă pentru „ţara celor ce aleargă repede“ sau „ţara solilor de mare viteză“. Ea s'a născut din faptul istoric că regele Damascului, de câte ori simţea apropierea inamicului, cerea ajutorul militar al Egiptului şi Etiopiei; când graba era foarte mare, solii erau trimişi pe calea mării. Textul Masoretic e obscur şi a dat naştere unor traduceri foarte diverse, de la „pământ al aripilor vrăjitoare“ (RSV) la „ţară a corăbiilor cu două pânze“ (TOB), până la „ţară a greierului zburător“ (BJ).