iar ele nu-i vor face rău şi nici nu vor putea să nimicească pe cineva în muntele Meu cel sfânt, fiindcă totul s'a umplut de cunoaşterea Domnului, aşa cum apa cea multă acoperă mările. |
(continuare) | |
1 | Voi sta de strajă unde sunt, mă voi sui pe stâncă şi voi căta să văd ce-anume El grăi-va întru mine a şi ce răspuns voi da atunci când sunt mustrat. |
2 | Şi Domnul mi-a răspuns, zicând: Scrie vedenia, limpede, pe-o tablă, pentru ca cel ce va citi-o să poată să-i urmeze. |
3 | Că e vedenia încă pentru-o vreme şi va ţâşni întru sfârşit, şi nu'n zadar: Aşteaptă-L, chiar dacă'ntârzie, căci Cel ce va să vină va veni şi nu va'ntârzia. |
4 | Dacă [un om] se va feri, sufletul Meu nu are'n el plăcere; însă cel drept al Meu, el din credinţă va trăi b. |
5 | Dar cel semeţ şi cel ce ia'n derâdere omul trufaş nimic nu poate duce pân' la capăt, el, cel ce pofta şi-a lărgit-o cât iadul şi-a lărgit-o; cel ce întocmai ca şi moartea nu-şi mai găseşte saţiul, acela neamurile toate la sine le va aduna şi tot la sine va primi popoarele, pe toate. |
6 | Acestea toate, oare, nu vor fi ele pildă împotrivă-i? şi împotrivă-i zicere de pomină c? Şi ei vor zice: Vai de-acela care-şi sporeşte pentru sine cele ce nu sunt ale lui ah, până când? şi jugul şi-l încarcă pe grumaz! |
7 | Că fără veste s'or scula aceia care-l muşcă; şi s'or trezi acei ce te pândesc şi le vei fi de jaf. |
8 | Şi fiindcă neamuri multe ai prădat, prădat vei fi şi tu, de toate popoarele care-au rămas, din pricina vărsărilor de sânge omenesc şi-a necredinţei ţării şi cetăţii şi-a tuturor ce'n ele locuiesc. |
9 | Vai celui lacom, ce-şi sporeşte pe seama casei sale lăcomia, să-şi poată pune cuibul la'nălţime, să scape din puterea celor rele! |
10 | Ruşine plănuit-ai casei tale; ai omorât popoare multe, sufletul tău păcătuit-a; |
11 | că piatra din perete va striga şi cariul va grăi din grindă: |
12 | Vai celui ce zideşte cu sânge o cetate şi care'n nedreptate cetatea şi-o găteşte! |
13 | Nu oare de la Domnul Atoateţiitorul sunt lucrurile-acestea? Popoare multe, iată, s'au mistuit prin foc şi neamuri multe'n ele cu'ncetul s'au sleit. |
14 | Că'ntreg pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului; ca apa-i va acoperi. |
15 | Vai celui care-i dă să bea vecinului vicleană băutură şi îl îmbată ca să se uite'n ce-are el ascuns! |
16 | O, bea acum şi tu pe săturate ocară'n loc de slavă!; te leagănă, te clatină: paharul dreptei Domnului de-a roata împrejur mi te-a ajuns, pe slava ta s'a'ngrămădit ocară. |
17 | Că necredinţa din Liban te va acoperi şi tremurul ce vine dinspre fiare te va înspâimânta din pricina vărsărilor de sânge omenesc şi-a necredinţei ţării şi cetăţii şi-a tuturor ce'n ele locuiesc. |
18 | La ce bun chip cioplit, că l-au cioplit?; turnat şi l-a făcut, nălucă mincinoasă; căci cel ce l-a făcut şi-a pus nădejdea'n lucrul său, să facă idoli muţi d. |
19 | Vai celui care-i zice lemnului: «Trezeşte-te, ridică-te!», şi pietrei: «Te înalţă!», în timp ce asta-i doar închipuire şi asta-i chip de aur şi argint, şi'n el, nici o suflare! |
20 | Dar Domnul este'n sfântul Său locaş: de El întreg pământul să se teamă! |