Textual: en gastrì éxei. Cuvântul éxei e persoana a treia singular feminin de la verbul ého, al cărui prim şi principal sens este: „a purta“ (un măr în palmă, un şal pe umeri, o haină pe corp, o sabie la şold etc. etc.). Deseori e tradus cu „a avea“, dar tot în sensul de „a purta“, „a ţine“, precum la Fc 8, 11: „porumbelul... avea în cioc o ramură verde de măslin“. Aşadar, nu e vorba de marcarea unui început, ci de constatarea unui fapt, ceea ce se conjugă perfect cu expresia noutestamentară de la Matei 1, 18: (Maria) „s'a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt“ (s'a pomenit că poartă sarcină). T. M.: „Iată, o tânără femeie va zămisli...“, dar citatul din Isaia în Matei 1, 23 este preluat din Septuaginta. Nu încape îndoială, deci, că textul se referă la un fapt extraordinar, suprafiresc: un prunc se va naşte dintr'o fecioară (o tânără care nu a cunoscut bărbat), certitudine întărită de introducerea însăşi a textului: „Domnul Însuşi vă va da un semn“; or, semnul nu se dă pentru un fapt oarecare, obişnuit, banal. Profeţia mesianică e cât se poate de limpede.