Textual:
en gastrì éxei. Cuvântul
éxei e persoana a treia singular feminin de la verbul
ého, al cărui prim şi principal sens este: a purta (un măr în palmă, un şal pe umeri, o haină pe corp, o sabie la şold etc. etc.). Deseori e tradus cu a avea, dar tot în sensul de a purta, a ţine, precum la
Fc 8, 11: porumbelul... avea în cioc o ramură verde de măslin. Aşadar, nu e vorba de marcarea unui început, ci de constatarea unui fapt, ceea ce se conjugă perfect cu expresia noutestamentară de la
Matei 1, 18: (Maria) s'a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt (s'a pomenit că poartă sarcină). T. M.: Iată, o tânără femeie va zămisli..., dar citatul din Isaia în
Matei 1, 23 este preluat din Septuaginta. Nu încape îndoială, deci, că textul se referă la un fapt extraordinar, suprafiresc: un prunc se va naşte dintr'o fecioară (o tânără care nu a cunoscut bărbat), certitudine întărită de introducerea însăşi a textului: Domnul Însuşi vă va da un semn; or, semnul nu se dă pentru un fapt oarecare, obişnuit, banal. Profeţia mesianică e cât se poate de limpede.