Ştergerea fărădelegilor şi curăţirea păcatelor erau rezultatul jertfelor aduse lui Dumnezeu (cărbunele fusese luat de pe jertfelnicul templului). În numele şi prin lucrarea Domnului, îngerul îi declară lui Isaia buzele curate şi sufletul neîntinat, pentru ca el să nu ezite în faţa adunării (aşa cum făcuse Moise şi cum va face Ieremia), ci să prindă curaj (Sf. Ioan Hrisostom). Pe de altă parte, cărbunele va deveni, în liturghia ortodoxă, simbolul euharistic. Sf. Ioan Damaschin îl interpretează astfel: „Cărbunele nu e lemn curat, ci lemn împreunat cu foc; în acelaşi chip, pâinea euharistică nu e, pur şi simplu, pâine, ci pâine împreunată cu dumnezeire. Dar un trup unit cu dumnezeirea nu devine o singură natură, ci are o natură care-i aparţine trupului şi o alta care-i aparţine dumnezeirii unite cu el, ceea ce înseamnă că într'o singură entitate sunt două firi“.