Is 01:16
Spălaţi-vă, curăţiţi-vă,
ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre,
lăsaţi-vă de răutăţi!
Sir 38
CAPITOLUL 38
Despre doctori, bolnavi şi vindecare. Plângerea morţilor. Lucrătorul cu mâinile şi lucrătorul cu mintea.
1
Doctorului, pentru slujba lui, dă-i cinstirea ce i se cuvine,
 căci, şi pe el, Domnul l-a făcut. a
2
Că de la Cel-Preaînalt vine tămăduirea
 şi [doctorul] de la rege va primi dar.
3
Ştiinţa doctorului îi înalţă fruntea;
 în faţa celor mari se bucură de cinste.
4
Domnul este Cel ce din pământ a făcut leacurile,
 iar omul înţelept nu le dispreţuieşte.
5
Oare nu printr'un lemn s'a îndulcit apa, b
 pentru ca prin aceasta să I se cunoască puterea?
6
Tot El este Cel ce le-a dat oamenilor ştiinţa,
 ca să fie El slăvit în minunile Sale. c
7
Prin ele [doctorul] îngrijeşte şi curmă suferinţa,
 prin ele farmacistul îşi face amestecurile.
8
În acest fel, lucrările Lui nu rămân la mijlocul drumului
 şi de la El vine pacea pe faţa pământului.
9
Fiule, dacă eşti bolnav, n'o lua în uşor,
 ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca.
10
Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate
 şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima.
11
Adu jertfă de tămâie binemirositoare
 şi, drept jertfă de pomenire, făinuţă de grâu
 şi prinoase mărinimoase, după puterea ta;
12
apoi fă-i loc doctorului, căci Domnul l-a făcut,
 şi nu-l îndepărta, fiindcă ai nevoie de el.
13
Sunt împrejurări când izbânda se află'n mâinile lui,
14
 căci şi el I se va ruga Domnului
 ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare
 şi vindecare, ca să scapi cu viaţă.
15
Cel ce păcătuieşte împotriva Celui ce l-a făcut,
 acela să cadă în mâinile doctorului! d

16
Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort
 şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea,
 înveleşte-i trupul aşa cum e datina
 şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt.
17
Plângi cu amar, jeleşte-te
 şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă,
 o zi sau două – ca să nu-ţi atragi clevetire –,
 apoi alină-ţi întristarea.
18
Că din întristare vine moartea,
 iar întristarea inimii slăbeşte tăria.
19
Întristarea stă mână'n mână şi cu nefericirea,
 iar viaţa săracului atârnă de inima lui.
20
Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii;
 amintindu-ţi de moarte, alung-o.
21
Nu uita: nu există întoarcere!
 Mortului nu-i vei fi de nici un folos,
 iar ţie îţi vei face rău.
22
Adu-ţi aminte de vorba mea, care va fi şi a ta:
 ieri eu, astăzi tu. e
23
Când mortul se odihneşte, lasă-i şi amintirea să se odihnească;
 de'ndată ce duhul i-a plecat, alină-te!

24
Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte'n ceasuri lenevoase;
 înţelept poate deveni cel liber de grijile vieţii. f
25
Cum să devină înţelept cel de la coarnele plugului,
 a cărui mândrie e ţepuşa cu care'mboldeşte plăvanii,
 cel care mână boii şi-şi petrece cu ei la muncă
 şi care nu vorbeşte decât cu juncanii?
26
Capul şi-l bate cum să taie brazda,
 gândul său cel treaz e la nutreţ.
27
La fel e cu fiece dulgher şi meşter
 care lucrează zi şi noapte,
 cu cei ce sapă crestături de peceţi,
 îndârjiţi în a găsi izvoade noi:
 inima aceluia e acolo, la ce face,
 gândul său cel treaz e să-şi isprăvească treaba.
28
La fel e cu fierarul de lângă nicovală,
 înşurubat cu gândul la fierul care-aşteaptă;
 aburul focului îi fleşcăieşte carnea,
 cuptoru'ncins îl ţine treaz în luptă,
 urechea lui e'n trăsnetul ciocanului,
 ochii, stâlpiţi pe ce-are de făcut,
 inima lui, să-şi isprăvească treaba,
 gândul său cel treaz e cum s'o desăvârşească.
29
La fel e cu olarul şezând la lucrul său
 şi roata învârtind-o cu picioarele;
 grija lui veşnică e doar la munca lui
 şi lucrul şi-l socoate bob cu bob;
30
cu mâna plăsmuieşte lutul
 şi sub picioare-i biruie cerbicea;
 inima lui e cum să-l netezească,
 iar gândul său cel treaz, să cureţe cuptorul.
31
Toţi aceştia-şi pun nădejdea în mâinile lor
 şi fiecare e îndemânatic în meseria lui.
32
Fără ei, nici o cetate n'ar putea fi zidită,
 nimeni n'ar putea nici să se aşeze, nici să călătorească;
33
dar nici că-i vei afla în sfatul obştesc!
 şi nici că'n adunare vor fi oameni de vază;
 nici că vor şedea pe scaun de judecată,
 şi nici că vor pricepe ce-anume spune legea.
34
Nu strălucesc nici prin învăţătură, nici prin judecată,
 şi nu-s de găsit printre [făcătorii de] parabole.
Dar ei sunt cei ce ţin temeinicia lumii,
 iar ruga lor e'n treaba meşteşugului.