diathéke înseamnă „legământ“, „convenţie“, „contract“ (între două părţi), dar şi „dispoziţie testamentară“ sau „testament“. Cu acest din urmă termen va fi tradus la Evrei 9, 15-17, deoarece Pavel îl raportează la Testamentul cel Nou, pe care Iisus Hristos l-a instituit în urma şi în completarea celui Vechi.