hypóstema, cuvânt rar, folosit de numai trei ori în Sfânta Scriptură, cuprinde ideea unui suport pe care se reazemă ceva de deasupra: „bază“, „fundaţie“, „temelie“, dar şi pe aceea de spaţiu interior inaccesibil sau, oricum, greu accesibil. În T. M.: „sfatul“; aici însă e mai mult: adâncul de taină al lui Dumnezeu ca reazem al lumii.