hypóstasis = „substanţa“. Se traduce şi prin „fiinţa“, „fiinţarea“ (ca în Evr 11, 1). Aici e vorba de ipostaza divină a poporului ales, popor alcătuit din „aleşii“ în care locuieşte Dumnezeu. T. M.: „Adună-ţi lucrurile de pe jos, tu, cea împresurată!“. (Se pare că îndemnul îi este adresat cetăţii Ierusalimului, personificare a „casei lui Israel“).