ei vă vor mânca holdele şi pâinea, ei vă vor mânca fiii şi fiicele, ei vă vor mânca oile şi viţeii, ei vă vor mânca viile şi smochinii şi măslinii şi cu sabie vor treiera cetăţile voastre cele tari în care voi v'aţi pus nădejdea. |
Ameninţări asupra celor mândri şi dezmierdaţi. | |
1 | Vai celor ce urăsc Sionul şi-şi pun nădejdea'n muntele Samariei! Cules-au ce-aveau neamurile'n frunte şi au intrat în ei-înşişi a. |
2 | O, casa lui Israel, treceţi cu toţii la Calani şi de acolo treceţi la Hamat şi coborâţi de-acolo la Gatul Filistenilor cele mai tari din toate aceste regate şi vedeţi dacă hotarele lor sunt mai largi decât hotarele voastre b. |
3 | |
4 | cei ce dorm în paturi de fildeş şi se dezmiardă'n aşternuturile lor, cei ce mănâncă iezi din turme şi viţei de lapte din mijlocul cirezilor, |
5 | cei ce bat din palme la sunetul ţimbalelor (ei au crezut că ele-s pe vecie, iar nu că-s trecătoare); |
6 | cei ce beau vinul strecurat şi cu uleiuri fragede se ung şi cărora nu le păsa de prăbuşirile lui Iosif d. |
7 | Acum şi de aceea robi vor fi, ei, cei plecaţi din creştetul puterii, şi luat va fi pe'ntotdeauna nechezul cailor din Efraim. |
8 | Că Domnul S'a jurat pe Sine-Însuşi grăieşte Domnul, Atoateţiitorul Dumnezeu : Dac'am urât trufiile lui Iacob, şi ţările dintr'însul le-am urât; de-aceea Eu voi nimici cetatea cu toţi cei ce'nlăuntru locuiesc. |
9 | Doar zece într'o casă de-ar rămâne, şi-aceia vor muri. |
10 | Dar cei rămaşi vor fi lăsaţi la urmă şi rudele s'or agăţa de ei şi-i vor sili să scoată oasele din casă. Şi capilor din casă li s'o zice: Mai este cineva cu tine? Şi-o zice-acela: Nimeni altul! Şi-acela îi va zice: Taci, ca nu cumva să-ţi iasă de pe buze numele Domnului e! |
11 | |
12 | Aleargă oare caii'n stâncărie? se ţin să nu necheze între iepe? Că'n calea voastră judecata nu-i judecată, ci mânie, iar roadele dreptăţii le-aţi prefăcut în fruct amar g, |
13 | voi, cei pe care nici o vorbă nu poate să vă'nveselească h; voi, cei ce ziceţi: Nu-i aşa că noi prin noi avem puterea?... |
14 |