Glas de pe buze s'a auzit, de plângere şi rugă, al fiilor lui Israel; că'n strâmbătate s'au purtat în căile lor, pe Dumnezeu, Sfântul lor, L-au uitat. |
Al lui David; când fugea de dinaintea fiului său Abesalom a. | |
1 | Doamne, de ce s'au înmulţit cei ce mă necăjesc? Mulţi se ridică împotriva mea, |
2 | mulţi îi spun sufletului meu: Nu-i este lui mântuire întru Dumnezeul lui... |
3 | Dar Tu, Doamne, Tu eşti ocrotitorul meu, Tu eşti slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. |
4 | Cu glasul meu către Domnul am strigat şi El m'a auzit din muntele Său cel sfânt. |
5 | Eu m'am culcat şi am adormit; sculatu-m'am, că Domnul mă va ocroti. |
6 | Nu mă voi teme de miile de popoare care'mprejur mă împresoară. |
7 | Ridică-Te, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu i-ai bătut pe toţi cei ce fără pricină mă duşmănesc, dinţii păcătoşilor i-ai zdrobit. |
8 | A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta. |