Iov 34:06
El judecăţii mele i-a'mpotrivit minciuna;
  adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate...
Iov 6
CAPITOLUL 6
Răspunsul lui Iov.
1Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„O, dac'ar fi catargul să-mi strângă sus frământul a,
  durerile să-mi pună'n balanţă pe tipsii,
3
acestea-ar fi mai grele decât nisipul mării;
  de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba dezlânată.
4
Că'n trupul meu înfipte-s a' Domnului săgeţi;
  a lor întărâtare tot sângele mi-l soarbe b
  şi roiul lor mă'mpunge când vorba mi-o încep.
5
Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul?
  mugi-va oare boul cu ieslea plină'n faţă?
6
poţi să mănânci o pâine făcută fără sare?
  şi unde-i oare gustul cuvintelor deşarte?
7
Că'n sufletul din mine nu-i chip de alinare,
  mâncarea mea duhneşte-a miros urât de leu.
8
Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea,
  atuncea şi nădejdea tot El o să mi-o dea.
9
De vreme ce-a'nceput-o, rănească-mă deci Domnul,
  dar tot El, pân'la urmă, să nu mă nimicească.
10
Mormânt fie-mi cetatea peste-ale cărei ziduri
  săream; eu nu-mi ţin partea, căci sfintele cuvinte
  – a Domnului rostire – eu nu le-am înşelat.
11
Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd?
  sau câte zile'n faţă pân'viaţa mi-o ridică?
12
Tăria mea e oare tărie ca de piatră?
  sau carnea mea e oare o carne de aramă?
13
Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam?
  şi, iată, ajutorul s'a'ndepărtat de mine.
14
Departe-mi este mila,
  şi-a Domnului veghere mă trece cu vederea. c
15
Ai mei cei de aproape n'au căutat spre mine;
  ca pe o albie seacă de râu m'au părăsit,
  ca valul m'au trecut.
16
Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol,
  ca sloiuri mari de gheaţă
17
ce'ncep să se topească de cum dau de căldură,
  că n'a rămas nici urmă acolo unde-au fost.
18
Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit;
  parc'am pierit, sunt singur, de casă'nstrăinat.
19
Priviţi acèle drumuri pe care merg Temanii,
  şi căile din Saba d, voi, cei ce ştiţi s'alegeţi e!
20
Preţ ruşinos plăti-vor
  acei ce-şi pun nădejdea în bani sau în cetăţi.
21
Iar voi, voi fără milă m'aţi asuprit pe mine;
  acum, văzându-mi rana, cu spaimă să vă temeţi!
22
Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană?
  sau de puterea voastră am eu nevoie-acum
23
să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei
  ori să mă scoateţi teafăr din gheare de tiran?
24
Hai, fiţi-mi voi didàscali, şi eu voi amuţi;
  sau dacă oareunde m'am înşelat, spunèţi-mi!
25
Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept! f
  Că nu din partea voastră voi cere eu tărie,
26
şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura;
  de limba voastră dulce de-acuma sunt sătul.
27
Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi,
  cădeţi acum asupra prietenului vostru.
28
Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi.
29
Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi,
  ci fiţi şi voi odată'mpreună cu cel drept,
30
că'n gura mea nu este nici pic de strâmbătate.
  Au nu gâtleju-acesta priceperi cercetează?