Textual: „de va gândi cu inima“. Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să fie un act nu numai al intelectului, ci şi al simţirii, inima fiind considerată sediul sentimentelor. Asocierea dintre nóos şi kardía va căpăta o profundă dimensiune duhovnicească în practica isihaştilor, a căror rugăciune se va numi „a minţii în inimă“.