Pasul dulce încearcă să echivaleze cuvântul prooímion (folosit numai aici în V. T.), care înseamnă intrare, introducere, preambul, preludiu (la un discurs sau o piesă muzicală), mişcarea lină şi liniştitoare care-şi propune să atragă atenţia. E alternativa fricii (de fapt, frica de Dumnezeu), cea pe care Bildad pare să conteze.