Ebr.: (El este) „Cel ce m'a învăluit cu laţul Său“; aluzie la 18, 8, dar în sensul că nu Iov este cel ce se prinde în laţ, ci Dumnezeu i-l întinde. În textul Septuagintei Iov afirmă că Domnul i-a răvăşit mai întâi viaţa (pe dinafară şi pe dinlăuntru), pentru ca pe această ruină să-Şi înalţe El cetatea (cuvântul original, ohýroma, e mai puternic: „fortăreaţa“, „întăritura“). E ca şi cum Iov ar fi intuit „pariul“ pe care Dumnezeu îl făcuse cu Satan.