Traducerile din ebraică ale acestui verset (după un text destul de obscur şi foarte controversat în filologia biblică) cunosc numeroase variante care oscilează între: „Unui om deznădăjduit i se cuvine bunătate din partea prietenului său, şi el (omul deznădăjduit) leapădă frica de Cel-Atotputernic“, formulare ce se vrea foarte fidelă originalului, şi: „Omul prăbuşit are dreptul la mila aproapelui său; dacă nu (dacă mila nu vine), el va lepăda frica de Cel-Atotputernic“, soluţie care evită să i se atribuie lui Iov o atitudine contrară credincioşiei sale constante faţă de Dumnezeu. Septuaginta, prin formularea de faţă, pune pe seama lui Iov nu o atitudine, ci un sentiment: acela că a fost părăsit de Dumnezeu, un sentiment pe care-l va avea şi Iisus-omul pe cruce (Mt 27, 46 ; Mc 15, 34).